104.000 de disponibilizări în industria auto europeană, dublul până în 2035?

Cum influențează Volkswagen restructurarea?

Industria auto europeană trăiește o perioadă de turbulențe fără precedent, cuprinsă într-o criză structurală de o adâncime rar întâlnită în istoria recentă.

Ultimele știri

Duel off-road între Toyota Hilux și Land Cruiser: care e mai bun în teren dificil?Geely și încărcarea ultrarapidă: AI-ul gestionează fluxul de energie în 8 minuteAudi Q6 e-tron 2027: noutăți, prețuri și ce trebuie să știiMercedes se reorganizează: 2027 aduce o linie mai subțire

Această situație gravă este alimentată de o combinație fatală de factori: tranziția forțată către propulsia electrică, creșterea vertiginoasă a prețurilor vehiculelor noi, scăderea bruscă a interesului consumatorilor și presiunea constantă exercitată de constructorii chinezi.

În acest context, pierderile anuale de producție ating un nivel critic, estimat la minimum trei milioane de unități față de perioadele de maxim istoric. Impactul acestei șocuri este resimțit cu o intensitate deosebită în segmentul companiilor care livrează componente esențiale pentru asamblarea mașinilor.

Datele centralizate de CLEPA, organizația care reprezintă interesele furnizorilor europeni, arată un tablou alarmant.

Între 2024 și 2025, numărul angajaților din sector care au pierdut locul de muncă a atins cifra de 104.000 de persoane.

În 2025, au fost eliminate 50.000 de poziții, în timp ce generarea de noi locuri de muncă a fost extrem de redusă, limitându-se la doar 7.000 de cazuri.

Acest exod profesional a erodat deja peste 6% din totalul forței de muncă dintr-un domeniu care numără, în total, peste 1,7 milioane de salariați. Oficialii din industrie utilizează termenul de „brut” pentru a caracteriza această retragere rapidă a activității.

Cel mai îngrijorător aspect este perspectiva pe termen mediu: se anticipatează ca numărul celor afectați de concedieri să se poată dubla până în 2035, ceea ce ar însemna că peste 200.000 de oameni ar putea rămâne fără ocupație în mai puțin de zece ani.

Ce aspect ne îngrijorează cel mai tare?

Germania, considerată inima industrială a continentului, suportă cel mai puternic șocul acestei recesiuni. Fiind gazda celor mai mari capacități de fabricație a autovehiculelor și a subansamblurilor, deciziile luate de giganții auto din această țară influențează direct destinul a mii de subcontractori locali.

Recent, Consiliul de Supraveghere al grupului Volkswagen a aprobat un plan de restructurare care a ridicat numărul total de plecări din cadrul concernului la peste 100.000 de persoane, depășind astfel chiar și cele mai pesimiste previziuni anterioare.

Reprezentanții din Wolfsburg admit deschis existența unui surplus de producție care depășește 500.000 de vehicule anual, recunoscând că menținerea în funcțiune a unor fabrici subincarcute generează pierderi financiare pe care bugetele nu le pot susține pe termen lung.

Mecanismul prin care reducerea capacităților la nivel de uzine de asamblare duce la dispariția comenzilor către furnizori este unul direct. Producția europeană s-a stabilizat la un nivel de aproximativ 80% din cel înregistrat în 2019, iar perspectivesle de redresare pe termen scurt sunt minime. Închiderea unităților de producție a pieselor devine un rezultat inevitabil. Ce stă la baza acestei bariere tehnice? La baza acestei bariere tehnice se află o realitate mecanică simplă: vehiculele electrice native necesită mult mai puține piese în mișcare, componente turnate sau sisteme de evacuare comparativ cu modelele pe motor termic.

Deși piața solicită tot mai mult expertiză în software și arhitecturi digitale complexe, o zonă în care furnizorii tradiționali nu au avut o prezență puternică în IT, viteza cu care se recrutează specialiști este mult mai lentă decât ritmul cu care se desfac contractele în liniile de producție clasice.

Legislatorii din Bruxelles sunt acuzati de o „miopie industrială” în gestionarea tranziției. Reprezentanții din industrie indică faptul că reglementările Uniunii Europene stabilesc un calendar ambițios pentru mediu fără a evalua corect consecințele asupra angajatorilor. Impunerea unei tranziții forțate spre zero emisii, combinată cu noile metode de calcul care dezavantajează modelele hibride plug-in (PHEV), destabilizează planurile de afaceri ale companiilor. Un argument frecvent invocat este că eliminarea de pe piață a vehiculelor hibride duce direct la dispariția locurilor de muncă asociate, deoarece o linie de asamblare a motoarelor cu combustie nu poate fi convertită instantaneu într-o fabrică de baterii.

În ultimii zece ani, constructorii auto au investit peste 250 de miliarde de euro în electrificare, în timp ce furnizorii au alocat aproape dublul acestei sume pentru reproiectarea componentelor.

Totuși, aceste eforturi financiare masive sunt contrabalansate de costurile explozive ale energiei, lipsa unei infrastructuri publice unitare de încărcare și birocrația excesivă din UE.

Erodarea competitivității europene accelerează exodul investițiilor către destinații considerate mai prietenoase pentru dezvoltare. Marocul a devenit un exemplu elocvent, transformându-se într-un magnet regional care atrage grupuri majore precum Renault sau Stellantis. Statul nord-african își deschide acum parcurile industriale și pentru marii constructori auto din China, pregătindu-se să devină un centru alternativ în producerea de vehicule electrice.

Sursă: autoreport

Conținut scris de redacția noastră auto-mobilitate.ro / auto și asistat AI.